Pe câmpiile înverzite

 Pe câmpiile înverzite 
 Unde noi pășteam mioare, 
 Am aflat, din auzite 
 Că sufletul rău te doare. 
  
 Mi-a șoptit odat' stejarul 
 Când sub umbra lui ședeam, 
 Că te-a năpădit amarul, 
 Crezi că-n suflet nu te am. 
  
 Mi-a zis că vii singură 
 Sub el lacrime să strângi, 
 S-apoi pleci pe negură, 
 Cât ai plâns, încă mai plângi. 
  
 Îi vorbești de mine, spui 
 Că nu sunt cel ce eram, 
 Ce-am promis nimica nu-i, 
 Nici iubire, nici-un gram. 
  
 Ce mi-a zis m-a îngrijorat, 
 Nu vroiam să-l iau în seamă, 
 Ce crezi nu-i adevărat 
 Și acum îmi este teamă. 
  
 Teamă c-ai să pleci departe 
 Și de mine vei uita, 
 Vei da totul la o parte 
 Și lași totu-n urma ta. 
  
 Eu pe tine te iubesc, 
 Te-am iubit din totdeauna, 
 Lângă tine vreau să cresc 
 S-ating stelele și luna. 
  
 Ți-am promis odată cerul, 
 Dar în ochii tăi îl ai... 
 Ești mai dură decât fierul, 
 Pe nimic dragostea dai. 
  
 Visul nost era odată 
 Să fim veșnic plini de amor, 
 Dar acuma dintr-o dată 
 Simt că pierd și vreau să mor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-02-2015