Ai un farmec ce mă doare

 Ecoul pașii tăi îngână 
 Și răsună-n văi adânci, 
 Cu-a ta inimă păgână 
 În uitare mă arunci. 
  
 Ți-am jurat mereu credință, 
 Ți-am jurat pe viața mea, 
 Iar tu cu bună știință 
 Ți-ai bătut rău joc de ea. 
  
 Eu ți-am dat mereu iubirea 
 Și-ai lăsat-o încet să piară, 
 Mi-ai întunecat privirea 
 Și lacrimi încep să doară... 
  
 -Ai un farmec ce mă doare, 
 Sufletul de dor mi-l umple, 
 De atâta așteptare, 
 Mi-a albit părul la tâmple. 
  
 Aș striga, dar am la gură 
 Un căluș din patimi multe... 
 -Al tău suflet nu se-ndură,
 O clipă să mă asculte. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-02-2015