Pe malul mării

 Pe malul mării stau, briza mă mângâie, 
 Contemplez la cerul plin de stele, 
 Valurile aduc doar amintiri, o mie... 
 Ca niște săgeți străpung visele mele. 
  
 Privesc în larg un orizont nemărginit 
 Și-o lacrimă se pierde în nisipul ud, 
 Tot aici am pierdut ce-odată am iubit, 
 Glasul ei și-acum încă îl mai aud. 
  
 Vine odat' cu amintirea și cu valul rece, 
 Cât aș vrea să-ntorc clepsidra iară, 
 Să o întâlnesc, ş-apoi să nu mai plece, 
 Să fim cum nu am fost întâia oară. 
  
 Uniți de-o dragoste adâncă precum marea, 
 Contopindu-ne cu orizontul, 
 Să ne fie amorul infinit ca zarea, 
 Dragostea ne fie în viață totul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-04-2015