Te văd ca pe o oază în deșert,
Tu potolești sufletul meu de sete,
Atunci când de dor este inert,
Și dorul între noi e ca și un perete.
Potolești a mea inimă de iubire,
Tu ești oaza mea de dragoste,
Atunci când de dor a mea privire,
E cuprinsă, și de pacoste.
Ești cea care vieții-mi dai lumină,
Cea care alungă norii grei,
Și cu-a ta zâmbire, atât de senină,
Aduci strălucire-n ochii mei.
Te văd iubirea mea ca pe o oază,
Ce umple viața mea de fericire,
Tu ești soarele meu ce cu-a lui rază,
Mă încălzește și-mi dă nemurire.
Autor: Răzvan Isac 25-04-2015
Tu potolești sufletul meu de sete,
Atunci când de dor este inert,
Și dorul între noi e ca și un perete.
Potolești a mea inimă de iubire,
Tu ești oaza mea de dragoste,
Atunci când de dor a mea privire,
E cuprinsă, și de pacoste.
Ești cea care vieții-mi dai lumină,
Cea care alungă norii grei,
Și cu-a ta zâmbire, atât de senină,
Aduci strălucire-n ochii mei.
Te văd iubirea mea ca pe o oază,
Ce umple viața mea de fericire,
Tu ești soarele meu ce cu-a lui rază,
Mă încălzește și-mi dă nemurire.
Autor: Răzvan Isac 25-04-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu