Am trecut pe lângă locul unde
Atâtea amintiri noi am lăsat,
Aş vrea în ele să mă pot ascunde,
Căci sufletul îmi este neîmpăcat.
Privesc spre cer şi văd o stea, se stinge,
Nemurirea ei s-a terminat,
Pe mine-un dor amar mă tot atinge,
E dorul ce în urmă l-ai lăsat.
Şi cum să scap când toate mi te-aduc,
Peste tot apare chipul tău,
Aş vrea cât mai departe să mă duc,
Să uit de amintiri ce-mi fac atâta rău.
Autor: Răzvan Isac 17-12-2015
Atâtea amintiri noi am lăsat,
Aş vrea în ele să mă pot ascunde,
Căci sufletul îmi este neîmpăcat.
Privesc spre cer şi văd o stea, se stinge,
Nemurirea ei s-a terminat,
Pe mine-un dor amar mă tot atinge,
E dorul ce în urmă l-ai lăsat.
Şi cum să scap când toate mi te-aduc,
Peste tot apare chipul tău,
Aş vrea cât mai departe să mă duc,
Să uit de amintiri ce-mi fac atâta rău.
Autor: Răzvan Isac 17-12-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu