Un dor lacom

Un dor lacom nu mă lasă
Şi pe sufletu'-mi se-aşează,
Din tristeţe-am făcut casă
Şi-ai mei ochi tot lăcrimează.

Vreau să sting pe-a tale buze
Setea sufletului meu,
Ele sunt a mele muze,
Tu fecioara mea mereu!

Te consider cea mai sfânta
Făptură de pe pământ,
Glasul tău mereu îmi cântă
Şi-al său cânt e cel mai sfânt.

Ce păcat că doar în vise
Pot vedea şi pot s-ascult,
Chipul tău, vorbele scrise
Pe-al meu suflet, de demult!

Suntem noi o carte scrisă
În capitole întregi,
Tu îmi eşti cea mult promisă
Şi-amândoi suntem pribegi...

Autor: Răzvan Isac 14-10-2015