În sufletul meu doar o scânteie
Atât în urma ta a mai rămas,
Plâng acum de dorul tău, femeie,
Vreau să te chem, dar nu mai am nici glas.
Plânge în urma ta chiar şi pridvorul
De unde spre amurg mereu priveai,
A secat de mult în crâng izvorul
Unde-a ta gură cu patos mi-o dădeai.
Pe poteca noastră dintre brazi
A crescut iubire de mult iarba,
Tu nu vii, pe braţe să îmi cazi
Şi-mi înec în lacrimi obrajii şi barba.
Autor: Răzvan Isac 24-10-2015
Atât în urma ta a mai rămas,
Plâng acum de dorul tău, femeie,
Vreau să te chem, dar nu mai am nici glas.
Plânge în urma ta chiar şi pridvorul
De unde spre amurg mereu priveai,
A secat de mult în crâng izvorul
Unde-a ta gură cu patos mi-o dădeai.
Pe poteca noastră dintre brazi
A crescut iubire de mult iarba,
Tu nu vii, pe braţe să îmi cazi
Şi-mi înec în lacrimi obrajii şi barba.
Autor: Răzvan Isac 24-10-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu