Departe-i gândul meu

Departe-i gândul meu să te ajungă,
Departe eşti de mine, dragoste,
Încerc să te ating, dar mă alungă
Un prea mare chin, o pacoste.

Brumărel ştii oare ce înseamnă?
E luna când noi doi ne-am despărţit,
Ai venit primăvară şi ai plecat în toamnă,
Ca un pumnal în suflet te-am simţit.

Departe vreau să plec să uit de tot
Să nu mă mai atingă nepăsarea,
Aş vrea să uit de tine, dar nu pot
Şi iarăşi mă cuprinde întristarea.

Te strigă gândul meu, inima mea,
Dar ecoul lor nu te găseşte,
Te credeam un înger, eşti ca un demon, rea,
Şi răul ce mi-l faci cu lacrimi se plăteşte.

Şi vei plânge, poate, nu vei ştii de ce...
În lacrimi inima se va-neca!
Vei dori amarul din suflet să îţi plece,
Dar nicicând iubire el nu va pleca.

Autor: Răzvan Isac 07-10-2015