Cine eşti tu oare, scumpă, dulce femeie?
Căci ai aprins în pieptu'-mi o mare scânteie,
Şi-acum inima arde în pieptul meu mocnit,
Femeie, cred, de tine, m-am îndrăgostit!
Cine eşti tu, femeie, de unde-ai apărut,
Cu al tău chip de înger, cu al tău trup de lut?
De eşti tu visul care nopţile-mi veghează,
Cu drag a mea inimă, femeie, te păstrează.
În mreje de iubire deodată tu m-ai prins
Şi iată acum scânteia în piept mi s-a aprins,
Şi arde vâlvătaie, flacăra de iubire,
Pe toată fiinţa mea tu ai pus stăpânire.
Autor: Răzvan Isac 27-10-2015
Căci ai aprins în pieptu'-mi o mare scânteie,
Şi-acum inima arde în pieptul meu mocnit,
Femeie, cred, de tine, m-am îndrăgostit!
Cine eşti tu, femeie, de unde-ai apărut,
Cu al tău chip de înger, cu al tău trup de lut?
De eşti tu visul care nopţile-mi veghează,
Cu drag a mea inimă, femeie, te păstrează.
În mreje de iubire deodată tu m-ai prins
Şi iată acum scânteia în piept mi s-a aprins,
Şi arde vâlvătaie, flacăra de iubire,
Pe toată fiinţa mea tu ai pus stăpânire.
Autor: Răzvan Isac 27-10-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu