Un pribeag cu patimi și mult dor

 La drum eu și un gând nepăsător 
 În jur nimic, pustiul și atât, 
 Un pribeag cu patimi și mult dor, 
 Ce vrea iubire, un gram să am decât. 
   
 Să n-o mai caut peste tot în lume, 
 Să n-o mai strig cu-atâta disperare, 
 Să pot să-i dau iubirii azi un nume, 
 Să-mi umple viața toată de culoare. 
  
 Drumul meu acum e nesfârșit, 
 Cărări întortocheate, pline de iluzii, 
 Cărări pe care eu am întâlnit, 
 Numai amar, durere și confuzii. 
  
 Și merg în continuare tot sperând, 
 Că într-o zi totul se va sfârșii, 
 Dragoste tu ocupi al meu gând, 
 Încet, încet tot mai mult tu mă sfâșii. 
  
 Duc lipsă de iubire, tot am dus, 
 Și de aceea-o caut peste tot, 
 De la răsărit și până la apus, 
 Să o găsesc cât mi-aș dori să pot. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-06-2015