Poezie, glasul sufletului meu

 Poezie, glasul sufletului meu 
 -Tu îmi ești alături, 
 De mi-e bine sau mi-e greu! 
  
 Când am sufletul zdrobit 
 Tot ce simt transpun pe foaie, 
 Tu îmi ești condei topit, 
 A lacrimilor văpaie. 
  
 Arde dorul și mă seacă, 
 Dor năpraznic precum iadul, 
 Azi iubirea vine, pleacă, 
 Și îmi lasă-n suflet golul. 
  
 -Și calc doar pe jar încins,
 Așa mi-e blestemat norocul, 
 Din învingator s-ajung învins, 
 Să nu-mi găsesc în viață locul. 
  
 Tu ești tot ce mi-a rămas, 
 Tu-i dai sufletului viață, 
 Când nu pot vorbi mi-ești glas, 
 Tu poem plin de speranță. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-11-2014