Nostalgie

 La poale de munte e un vechi sătuc, 
 -Boroșteni îi este mândrul nume, 
 Când eram copil așteptam să mă duc 
 La bunicii mei... azi nu mai sunt pe lume!... 
  
 A mea copilărie a fost cea mai frumoasă, 
 Într-al meu sătuc cu ai mei bunici, 
 La poale de munte într-o veche casă, 
 -Cât aș vrea să pot să mă întorc aici. 
  
 Să îmi găsesc bunicii așteptând în prag 
 Să îi mai strâng la piept înduioșat, 
 Pentru mine au fost ce am avut mai drag 
 Și trist îmi e sufletul de când ei au plecat. 
  
 Aveam și prieteni, mergeam cu ei la joacă 
 Pe plaiurile înalte , pe verzile islazuri... 
 Azi totul e pustiu, căci cu toții pleacă 
 S-o ducă mai bine pe alte meleaguri. 
  
 Cât aș vrea acum să dau timpu'-napoi 
 Să ne mai strângem toți ca altădat', 
 Nu aveam nici griji, n-aveam nici nevoi 
 Când eram cu toții flăcăi la noi în sat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-11-2014