Își leagănă pădurea

 Își leagănă pădurea frunzișul înverzit, 
 Se-nalță păpădia, dorințele-mi cu ea, 
 Te-am așteptat iubire, dar n-ai mai venit, 
 Mă simt abandonat în lumea asta rea. 
  
 Aș smulge dorul tot acum din rădăcini 
 L-aș arunca în vânt, odat' să piară, 
 Să scap inima mea de dureroșii spini, 
 Ce au încolțit-o a nu știu câta oară. 
  
 Aș vrea să scot din minte amintirea ta, 
 Să pot șterge totul, să nu mai știu nimic, 
 Aș vrea să pot, o dată, vântul asculta, 
 Și cu al său murmur spre cer să mă ridic. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-05-2015