Vine toamna, frunze cad

 Vine toamna, frunze cad
 Numai cetina de brad,
 Veșnic verde ea rămâne
 Precum gândul meu la tine...
 
 Veștejit îmi este trupul
 Precum ramul unui pom,
 Am îmbătrânit cu timpul,
 Am rămas același om.
 
 Vremuri grele trec și vin,
 Toate clipele-s suspin,
 De privesc în urmă, poate
 Se întorc la mine toate.
 
 -Visele ce odată noi aveam,
 Și sărutul dulce-n asfințire,
 Cât aș vrea acum să le mai am,
 Să te am din nou la piept iubire.
 
 Mă îndrept cu pași mărunți
 Spre o iarnă ce-mi îngheață,
 -Anii mei, deja cărunți
 Primăvara-i mai dezgheață.
 
 De te-aș întâlni ți-aș spune
 Că ești primăvara mea,
 Să-mi spui două vorbe bune,
 Să topească iarna grea.
 
 Să îmi descrețească fruntea,
 Să-mi repare sufletul,
 Să îmi alunge tristețea,
 Să îmi redea zâmbetul.
 
 .........................................
 
 Vine toamna, frunze trec
 Tu îmi ești doar amintire,
 Sufletul mi-e ca un petec
 Sfâșiat, făr' de simțire.
 
  Autor: Răzvan Isac 25-08-2014