Ești ca un blestem

 Și mă chemi spre tine,
 Ești ca un blestem,
 A ta chemare-n loc mă ține,
 De iubire azi mă tem.
 
 Am venerat cândva iubirea,
 I-am făcut chiar și altar,
 Dară azi nechibzuirea
 Îmi aduce dor în dar...
 
 La o margine de drum
 O salcie bătrână,
 Îmi spune că de acum
 Numai eu port vină.
 
 Și pedeapsă mi-e blestemul
 Iubirii cea dintâi,
 Tot spre ea mă poartă drumul,
 Iubirea mea doar tu rămâi.
 
 Autor: Răzvan Isac 08-08-2014