Lacrimi de suflet

 Sunt singur și poate așa voi rămâne,
 Un pustnic ascuns în pădurea tristeții,
 Doar codrul mai este al meu frățâne,
 Și soră îmi este roua dimineții.
 
 Sunt singur și poate așa e mai bine,
 Doar cu natura viața-mi împart,
 Căci ea îmi e mamă, alin la suspine,
 Leac pentru sufletul meu de dor spart.
 
 Când sufletu-mi plânge, afară plouă,
 Căci stropii de ploaie sunt lacrimi de suflet,
 Mi-e inima frântă, mi-e ruptă în două,
 Viața întreagă mi-e ca un pamflet.
 
  -Am iubit... iubirea azi mi-e obstacol,
 Durere în suflet, amar și frustrare.
 Iubirea a fost doar un spectacol,
 Cu inima mea am plătit la intrare.

 Autor: Răzvan Isac 29-08-2014