Și pier...

 Sunt o simplă frunză a unui ram,
 Mă usuc și cad, căci nu te am,
 M-au bătut și vânturi reci și ploi,
 Mă usuc și cad, pier în noroi.
 
 Și voi fi călcat rău în picioare
 De-ai tăi pași grăbiți, de nepăsare,
 Și va trece timpul, uitarea va veni
 Eu una cu pământul atunci voi deveni.
 
 Mă mângâiau ades raze de soare,
 Eram alintat, azi nu am alinare,
 Și pier, pieri-voi pentru totdeauna,
 Amintiri cu mine, nu rămân... niciuna.
 
 Autor: Răzvan Isac 01-08-2014