De ce mi-ai fi ieșit în cale?
De ce din gând nu mi te scot?
Te văd mereu mergând agale,
Și îmi tresare trupul tot.
De ce privirea ta mă moaie,
Și-mi dă fiori adânci?
De ce surâsul tău mă taie
Ca niște ascuțite stânci?
De ce pe sufletul meu calci,
Fără să-ți pese chiar deloc?
De ce atâta rău tu-mi faci,
De ce în sufletu-ți n-am loc?
De ce te mai văd pe stradă,
Dacă nu pot să te ating?
Vreau inima mea să cadă,
La picioare-ți să mă sting.
De ce destinul mi te-a pus
În suflet ca pe-o floare?
Și mai departe nu te-a dus,
Pierzându-te în zare.
Autor: Răzvan Isac 03-09-2014
De ce din gând nu mi te scot?
Te văd mereu mergând agale,
Și îmi tresare trupul tot.
De ce privirea ta mă moaie,
Și-mi dă fiori adânci?
De ce surâsul tău mă taie
Ca niște ascuțite stânci?
De ce pe sufletul meu calci,
Fără să-ți pese chiar deloc?
De ce atâta rău tu-mi faci,
De ce în sufletu-ți n-am loc?
De ce te mai văd pe stradă,
Dacă nu pot să te ating?
Vreau inima mea să cadă,
La picioare-ți să mă sting.
De ce destinul mi te-a pus
În suflet ca pe-o floare?
Și mai departe nu te-a dus,
Pierzându-te în zare.
Autor: Răzvan Isac 03-09-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu