Ai tăi ochi îmi poartă ură
Și m-alungă din privirea-ți,
Pe veci tu-mi vei fii iubirea,
Eu iubindu-te pieri-voi.
Să-ți dau dragostea nu pot,
Și nici inima să-ți dau,
Căci de mult m-ai dat uitării,
De mult eu îți port iubirea.
Cât aș vrea să poți iubire
O clipă să mi te apropii,
Să îți mângâi iarăși chipul
Ai mei ochi să nu mai plângă.
Cât aș vrea să fiu eu ploaia
Care bate-n geamul tău,
Când tu singură în casă
Vei gândi la ce-am fost noi.
Autor: Răzvan Isac 18-12-2014
Și m-alungă din privirea-ți,
Pe veci tu-mi vei fii iubirea,
Eu iubindu-te pieri-voi.
Să-ți dau dragostea nu pot,
Și nici inima să-ți dau,
Căci de mult m-ai dat uitării,
De mult eu îți port iubirea.
Cât aș vrea să poți iubire
O clipă să mi te apropii,
Să îți mângâi iarăși chipul
Ai mei ochi să nu mai plângă.
Cât aș vrea să fiu eu ploaia
Care bate-n geamul tău,
Când tu singură în casă
Vei gândi la ce-am fost noi.
Autor: Răzvan Isac 18-12-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu