Era într-o seară...

 Era într-o seară-n asfințit, 
 Când stele începeau s-apară, 
 Din al tău trup neprihănit 
 Mi-ai dat să gust întâia oară. 
  
 Buzele-ți dulci, fagur de miere, 
 Am sărutat atât de lung, 
 Și-acum inima mea tot cere 
 La a ta inimă să ajung. 
  
 Era într-o seară când noi doi 
 A noastre suflete am unit, 
 Spre stele-am pornit amândoi, 
 Și printre stele ne-am iubit. 
  
 Ca doi luceferi strălucim 
 Pe înalta boltă albastră, 
 În veșnicie ne iubim, 
 Și veșnicia-i casa noastră. 
  
 Autor: Răzvan Isac 31-12-2014