Micul Soare, fiica Lunii

 Mărețul Soare avea un fiu, 
 Măreața Lună o fiică, 
 Încă de când cei doi se știu 
 Iubirea lor se tot complică. 
  
 Captivi mereu în timp și spațiu 
 Ursiți să nu se întâlnească, 
 Sunt prinși într-un amor nesațiu, 
 Destinele să nu-și unească. 
  
 Dară poate, cine știe 
 Și într-o măreață zi, 
 O minune va să fie 
 Și cei doi se vor uni. 
  
 Micul Soare, fiica Lunii 
 Întâlnise-vor pe cer, 
 Și-i va-nvălui, milenii, 
 Un amor plin de mister. 
  
 Imensul gol ce-i despărțea 
 Reuși-vor să-l străbată, 
 Și veni-va poate vremea 
 Să se-ntoarcă imensa roată. 
  
 Să se schimbe sensul vieții, 
 Dragostea să n-aibă margini, 
 Și din densitatea ceții 
 Să se scrie alte pagini. 
  
 Universul să se schimbe, 
 Iar iubirea celestală,
 Între două lumi să plimbe 
 A ei forță colosală. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-03-2015