E noaptea lungă... stelele puține

 E noaptea tot mai lungă, 
 Stele tot mai puține, 
 Inima ta m-alungă, 
 În pieptu-ți nu mă ține. 
  
 Luna-i tot mai departe, 
 Și soarele asemeni, 
 De tine nu am parte, 
 De tine și de nimeni. 
  
 Și pierd altă speranță, 
 Se clatină alt vis, 
 Și fără relevanță, 
 Destinul meu e scris. 
  
 Am căutat legende 
 C-am vrut să trăiesc una, 
 Azi viața mea transcende 
 Și află ce-i minciuna. 
  
 De mult nu mai faci parte 
 Dintr-a mele planuri, 
 Căci timpul ne desparte, 
 Ne pierdem printre valuri. 
  
 Rămânem goi, pustii 
 Și plini de amărăciune; 
 O știu și eu, și tu o știi, 
 - Dorul face inima tăciune! 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-03-2015