Sărac, bogat cu Dumnezeu

 Merg mereu desculț că mi-s sărac, 
 Și mă taie pietrele în talpă, 
 Mă doare, dar nu plâng, ci numa' tac, 
 O lacrimă din ochii mei nu scapă. 
  
 Încerc prin viața asta să răzbesc, 
 Să alung toată tristețea mea, 
 Fac Doamne ce pot s-o potolesc, 
 Dar sărăcia este foarte grea. 
  
 Acum numai salcâmii-n sat mă știu, 
 Salcâmii pe sub care trec ades, 
 Toți mă văd ca pe-al vântului fiu, 
 Destin pe care eu nu l-am ales. 
  
 Ce vină Doamne aș putea avea, 
 Când eu m-am născut din nedorință, 
 Mi-a fost dată soarta asta rea, 
 Și trec prin ea având mare credință. 
  
 Cred mereu în Tine și-n cuvântul Tău, 
 Și cred că viața mea va fi o biruință, 
 Doamne Tu mă scoți din cumplitul hău, 
 În Tine cred cu întreaga mea ființă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-03-2015