Cu ochi pustii și cruzi

 Ai împins cu înverșunare 
 O inimă-n abisul mare, 
 Și-n cădere tot striga; 
 -Te rog nu mă alunga! 
  
 Inima-mi plină de iubire 
 Cade-n gol, fără oprire, 
 Tot privește-n sus și piere 
 Înghițită de durere. 
  
 Al iubirii noastre vis 
 L-ai uitat de mult închis, 
 Acum zace-n purgatoriu, 
 Amorul nost definitoriu. 
  
 Se frământă, strigă, zbiară; 
 - Cât ar vrea să-l scoți afară! 
 Tu nu vrei să-l mai auzi, 
 Și-l vezi cu ochi pustii și cruzi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-03-2015