Să aducă dreptatea pe pământ,
Sunt oamenii din ce în ce mai răi
Lăsând în urmă doar un rece mormânt.
Aleg curvia și banul drept stăpân
Și uită, Doamne, s-aleagă mântuirea,
Poporul tot, e un popor păgân
Și uită Doamne care îi e menirea.
Menirea noastră a fost din totdeauna
Să onorăm pe Tatăl nost ceresc,
Căci viața asta este numai una
Și-o veșnicie cu trupul îngeresc.
Întoarce-te omule din păcat
Salvează-ți sufletul cât încă nu-i târziu,
Stai în genunchi, în rugă, cu capul aplecat
Ca Domnul să te scoată, omule, din pustiu.
Să îți transforme trupul în trup nemuritor
Să ai parte și tu, om bun, de înviere,
Căci Domnul nost e unul și veșnic iertător
Și de la noi atât, doar dragoste El cere!
Să ne iubim ca frații, uniți întru credință
Cum Domnul ne iubește necondiționat,
Nu mai călcați pe căi greșite cu știință
Spunând apoi că nimeni nu v-a avertizat.
Vin vremuri grele, tulburi, sunt scrise în scriptură
Sfârșitul e aproape, sunt semne tot mai multe,
Sunt zilele mai scurte pentru orice făptură
Căci glasul Domnului nimeni nu vrea s-asculte.
Autor: Răzvan Isac 04-04-2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu