A tale versuri nu mai mor,
Căci le-ai lăsat nemuritoare,
Un dulce cântec de izvor,
O odă-n zi de sărbătoare.
De-atâta timp tu ai pierit,
Dar versul tău nu piere,
Nouă cu drag ne-ai oferit,
Iubirea-n vers, fagur de miere.
Noi an de an și-n multe clipe,
Te omagiem, Luceafăr blând,
Prin versul tău ne dai aripe
Și mai zburăm, din când în când!
Ne înălțăm și noi spre stele,
Atunci când versul ți-l citim,
Să umplem golul dintre ele
Așa cum noi mai bine știm.
Tu de-ai mai coborâ o dată,
Pe-aceleași raze lucitoare,
Să ne mai scrii cum altădată,
Tu ne scriai la lumânare.
Ne-ai părăsit pe noi, căci vecii
Au vrut să fii numai al lor,
În urma ta plâng liliecii,
Plâng teii și-apa de izvor.
Autor: Răzvan Isac 14-06-2016
Un omagiu adus marelui nostru poet, Mihai Eminescu!
Căci le-ai lăsat nemuritoare,
Un dulce cântec de izvor,
O odă-n zi de sărbătoare.
De-atâta timp tu ai pierit,
Dar versul tău nu piere,
Nouă cu drag ne-ai oferit,
Iubirea-n vers, fagur de miere.
Noi an de an și-n multe clipe,
Te omagiem, Luceafăr blând,
Prin versul tău ne dai aripe
Și mai zburăm, din când în când!
Ne înălțăm și noi spre stele,
Atunci când versul ți-l citim,
Să umplem golul dintre ele
Așa cum noi mai bine știm.
Tu de-ai mai coborâ o dată,
Pe-aceleași raze lucitoare,
Să ne mai scrii cum altădată,
Tu ne scriai la lumânare.
Ne-ai părăsit pe noi, căci vecii
Au vrut să fii numai al lor,
În urma ta plâng liliecii,
Plâng teii și-apa de izvor.
Autor: Răzvan Isac 14-06-2016
Un omagiu adus marelui nostru poet, Mihai Eminescu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu