Iubirea

 Ce vreme mohorâtă, 
 Când plouă, când e vânt, 
 Din cer mi-e coborâtă 
 Iubirea, darul sfânt. 
  
 Mi se așează-n suflet, 
 În inimă și-n gând, 
 Iubirea ca un zâmbet 
 Și lacrimi când și când. 
  
 Adesea-mi dă zâmbire 
 Și alteori nimic, 
 E ea, sfânta iubire, 
 Sunt eu, atât de mic. 
  
 Dar mă face să cresc 
 Și aripe să-mi crească, 
 Mă face să iubesc, 
 Pe ea să mă iubească. 
  
 Să zbor într-o secundă 
 Spre stele, să ating, 
 O stea, să se aprindă 
 Când altele se sting. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-02-2016