Pe malul lacului cu nuferi

 Pe malul lacului cu nuferi, 
 La umbra salciei ce plânge, 
 Tu stai, inima mea și suferi 
 Că-n brațe nimeni nu te strânge. 
  
 Cum plânge salcia, plângi tu, 
 Plângi inimă și oftezi mereu, 
 De frângi în mine sufletu' 
 Și apoi plâng, oftez și eu. 
  
 Și lacrima ce-ți curge, vântul 
 Cu adierea o mângâie, 
 Cade pustie, udă pământul 
 Și-acolo uitată o să rămâie. 
  
 Cu ce aș putea să te mai alin 
 Să îți iau, inimă, din suferință, 
 Amoruri ce trec 'napoi nu mai vin, 
 Te lasă pustie, pustie a mea ființă. 
  
 Amurgul se lasă, stele bat în lac, 
 Hai inimă acasă, întoarce-te-n piept, 
 Lacrime verși, nu știu ce să fac, 
 Unde iubirea să o mai aștept? 
  
 Am tot căutat-o, dar este ascunsă, 
 Floarea primăverii ce n-a răsărit, 
 Mi-ești inimă tristă și cu doruri unsă, 
 Sentimentele pure s-au tot rărit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-02-2016