Niciodată...

 Niciodată n-oi știi cum e viața, 
 Azi sunt aici, iar mâine călător, 
 Știu când începe, nu când se duce ața, 
 Astăzi trăiesc, iar mâine poate mor. 
  
 De-o fi așa, lacrime nu vreau, 
 Să nu mă plângă nimeni, absolut, 
 Din cupa morții venin de-o să beau, 
 - Să mi se facă trupul numai lut!
  
 Cripta să îmi fie lângă tei, 
 Acolo unde-i locul nostru, suflet, 
 Acolo unde ochii tăi și-ai mei
 S-au întâlnit, iubire, în secret. 
  
 Acolo a-nceput povestea noastră, 
 Cât de frumos, ce soare, cer senin, 
 Eram noii stăpâni ai zării albastre, 
 Azi nu te am, în brațe nu te țin. 
  
 Prefer să mor, să uit, să fiu uitat, 
 Decât o viață fără tine... nu! 
 Viața atât de multe m-a-nvățat, 
 Dar cum să trăiesc fără tine, nu... 
  
 Autor: Răzvan Isac 10-04-2016