Neputință amară

 Într-a mea viață ca într-un labirint mă simt 
 Purtat în jos, purtat în sus de sentimente ce mă mint, 
 Și al meu suflet prizonier, se simte-n trupul meu 
 Să îl las liber nu am cum, căci aș pierii și eu. 
  
 Într-a mea viață sunt străin, la fel în viața ta 
 Am fost precum un gând nebun, ce poate-l vei uita, 
 Îți vei alege altă cale, eu am să fiu lăsat în urmă 
 Precum mioara rătăcită, în pustiu de a ei turmă. 
  
 Nici amintirea nu rămâne, ea va fi ștearsă de timp 
 Pentru noi nu va mai fi, iubire nici-un anotimp, 
 Am avut clipe împreună, astăzi toate se disipă 
 Și din toate nu rămâne, iubire nici măcar o clipă. 
  
 Ce am avut se pierde tot, dragostea e în van 
 Pentru noi n-a fost decât, al tristeții paravan, 
 În noi sălășluiește azi, o neputință amară 
 Care încet, încet iubire, începe rău să doară. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-03-2014