Ai dispărut precum o umbră

 Coborât-am, coborât
 Pe unde mi-a fost ursit,
 Am trecut prin văi adânci
 Pe cărările cu stânci.
 
 Peste prăpastii am trecut,
 Aproape prăbușit în ele,
 În sihăstrie am petrecut,
 Tinerețea vieții mele.
 
 Am trecut prin cumpene
 Câte nu poți tu să numeri,
 Făr' ajutor de la nimene
 Cu povara grea pe umeri.
 
 Am îndurat zăpezi și ploi
 Pe muntele dorului meu,
 Târându-mi viața prin noroi
 Neștiind cine sunt eu.
 
 Într-un final, tot coborând
 Mi-au revenit din amintiri,
 Năvălind într-al meu gând
 Ale tale dulci priviri...
 
 Și am oftat, privind în urmă
 Prin amintiri cotrobăind,
 Nu avea viața-mi nici-o formă
 Vroiam la piept să te cuprind...
 
 Ai dispărut precum o umbră
 Din amintirea de altă dat',
 Lăsându-mi viața atât de sumbră
 Și-al meu destin întortocheat.
 
 Autor: Răzvan Isac 10-03-2014