Dragostea, veșmânt!

 Afară-i ploaia rece ca de toamnă 
 Deși este sfârșit de primăvară, 
 În casă numai eu, unde ești doamnă? 
 Să te sărut la început de vară. 
  
 Răsună codrii toți când vântul bate, 
 Răsună glasul meu ca un ecou, 
 N-am câștigat cu tin' luptele toate 
 Și totuși mă proclam, triumfător, erou! 
  
 Căci timpul pentru noi n-a avut leac 
 Și ne-a ținut de multe ori departe, 
 Nu e timp să poată, nici peste un veac, 
 Iubirea dintre noi să o dea la o parte. 
  
 Te iubesc și nimeni niciodată 
 Nu va putea să-mi schimbe sentimentul, 
 Dragostea ce-ți port e dragoste curată 
 Și ea ne va fi la amândoi veșmântul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 14-05-2016