Of, iubire

Of, iubire, de-ai putea
Să te rupi de lume,
Să fii tu numai a mea,
Să porți al meu nume. 

Amorul l-am înțelege,
N-am știi patimile grele,
Dragostea ne fie lege,
Tu să fii-n brațele mele.

Of, atâtea mii dorinți
Ce-amândoi le-avem,
Toate tainice, cuminți,
Unul pe altul ne vrem. 

Ne e cerul împotrivă,
Sau ne este soarta crudă?
Ne iubim deopotrivă,
Dară lacrime ne udă! 

Nu e de ajuns, iubire...
Dar ce oare ar fi de-ajuns?
Pentru a noastră fericire,
Unde să găsim răspuns? 

Autor: Răzvan Isac 03-05-2016