La umbră de luceafăr
Un altul strălucește,
Sub ei floarea de nufăr
Pe lac se odihnește.
O mișcă vântul lin,
O salcie se-apleacă,
Pe ea în piept o țin,
Dar nu rămâne, pleacă...
Se sting apoi luceferi,
Cei ce ne luminau,
Iar lacuri ce-aveau nuferi,
Azi nuferi nu mai au.
E ceru'-ntunecat,
Căci aștrii mulți s-au stins,
De când tu ai plecat
Doar dorul m-a atins.
Un dor cumplit și rece
Ce inima-mi îngheață,
O iarnă ce nu trece
Și ține cât o viață.
E ce-ai lăsat în urmă,
Un râu de lacrimi care,
O inimă azi curmă,
Cu-atâta nepăsare.
Autor: Răzvan Isac 27-05-2016
Un altul strălucește,
Sub ei floarea de nufăr
Pe lac se odihnește.
O mișcă vântul lin,
O salcie se-apleacă,
Pe ea în piept o țin,
Dar nu rămâne, pleacă...
Se sting apoi luceferi,
Cei ce ne luminau,
Iar lacuri ce-aveau nuferi,
Azi nuferi nu mai au.
E ceru'-ntunecat,
Căci aștrii mulți s-au stins,
De când tu ai plecat
Doar dorul m-a atins.
Un dor cumplit și rece
Ce inima-mi îngheață,
O iarnă ce nu trece
Și ține cât o viață.
E ce-ai lăsat în urmă,
Un râu de lacrimi care,
O inimă azi curmă,
Cu-atâta nepăsare.
Autor: Răzvan Isac 27-05-2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu