S-a stins de mult

 S-a stins de mult făclia care 
 Amorul ni-l ținea aprins, 
 Azi totul o poveste pare, 
 Ce a pierdut al său cuprins. 
  
 Au mai rămas niște coperți, 
 C-o introducere - final, 
 Noi doi, ai dragostei experți 
 Ne-am rătăcit pe-un drum banal. 
  
 Și-acum ne zbatem pe uscat, 
 Asemeni unui pește, 
 Amoru'-i dus, de mult plecat; 
 Cât de mult îmi lipsește! 
  
 La fel de mult îmi lipsești tu, 
 Cum florii apa îi lipsește, 
 Se pierde dragostea cu totu' 
 Iar dorul o înlocuiește! 
  
 Un dor amar, pustiu și rece 
 Ce sufletul mi-l roade, 
 Prin el ca moartea parcă trece 
 Și-n moarte atunci el cade. 
  
 Cine mai poate să-l ridice 
 Apoi din somnul veșniciei? 
 Pe el amorul tău să pice - 
 Tu somnul veșnic să i-l iei! 
  
 Să sufli iarăși viață peste el, 
 Să mi-l readuci iar în simțiri; 
 Și apoi, iubire,-n dragoste nițel 
 Să se întâlnească ale noastre priviri. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-08-2016