Aș fi vrut să nu vii, toamnă

 Pe potecile ce-odată 
 Pașii mi-ndreptau spre tine, 
 Se așterne frunza toată, 
 În adieri de vânturi line. 
  
 Frunze ruginii, bătrâne, 
 Urma pașilor vor șterge, 
 Neschimbat va mai rămâne 
 Timpul ce înainte merge. 
  
 Aș fi vrut să nu vii, toamnă, 
 Aș fi vrut ea să nu plece, 
 Un suflet trist s-o uit mă îndeamnă, 
 Dar dragostea ușor nu trece. 
  
 Și mi-e înlănțuit, săracul 
 Și-mi zace tot neputincios, 
 Rămâne trist peste tot veacul, 
 Căci a pierdut un vis frumos! 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-09-2016