De timp Doamne să mai tragi

 Stă o bătrână măicuță 
 Pe un scăunel și așteaptă, 
 Ochi scăldați de-o lăcrimuță, 
 Nepoții să intre pe poartă. 
  
 Nici copii de mult timp, 
 Nu au mai trecut pe-acasă, 
 Nu știe dac-un anotimp, 
 Soarta-n viață o mai lasă. 
  
 Îi e teamă că se duce, 
 C-astă lume o părăsește, 
 Și nu o să mai apuce, 
 Strânge-n brațe ce iubește. 
  
 Plânge măicuța, sărmana 
 Și se roagă Domnului, 
 Să-i aducă-n poartă hrana 
 Ce-i bună sufletului. 
  
 Pe copii săi cei dragi 
 Și pe ai săi nepotei...  
 - De timp Doamne să mai tragi, 
 Să-i mai văd pe dragii mei! 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-09-2016