Osândă

 Mi-e lipsa ta o cruntă, grea osândă, 
 O clipă de nu ești, mă doare, 
 Mi-e inima sărmană și plăpândă 
 Și al meu suflet fără tine moare. 
  
 Rămâi aici, rămâi la pieptul meu, iubire, 
 Mai ține-mă, dragostea mea în viață, 
 Căci de-ai să pleci, eu doar o amintire, 
 Îți voi rămâne, o lacrimă pe față! 
  
 Mi-e totul grii atunci când tu nu ești, 
 Nici aer să respir parcă nu am, 
 Te port în suflet, de acolo nu-mi lipsești, 
 Dar și în brațe, iubire mi te vream... 
  
 În suflet am săgeți ce sunt încinse 
 Și teama că noi doi n-om exista, 
 C-atâtea vise, vor fi-n abis împinse, 
 Iar tu și eu tot singurei vom sta. 
  
 Așa nu vreau, căci de singurătate, 
 Mi-e inima sătulă, mi-e sufletul sătul, 
 Mai bine aș pierii, răpit să fiu de moarte, 
 Căci eu de suferit, am suferit destul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-09-2016