Pe la geam...

 Pe la geam trece o umbră, 
 E umbra amintirii tale, 
 Soarta mi-e atât de sumbră, 
 Moarte vino-ntr-a mea cale. 
  
 Vino și mă ia, să scap 
 De toate câte mi se întâmplă, 
 Mormânt adânc suflete-ți sap, 
 Căci pentru noi moartea-i mai simplă. 
  
 Și peste noi, bătătorit, 
 Să stea pământul rece, 
 Căci viața ne-a batjocorit, 
 Iubirea decizând să plece. 
  
 Ce rost mai au păreri de rău, 
 Ce rost mai are viața, 
 Dacă n-am loc în pieptul tău, 
 Și-mi iei toată speranța! 
  
 Eu n-aș mai vrea acum, o clipă 
 Ca să mai trec prin ce-am trecut, 
 Azi viața toate mi-o disipă, 
 Nimic nu mai e de făcut. 
  
 Am tot sperat că va fi bine, 
 Dar binele tu nu l-ai vrut, 
 La piept ai vrut pe altul ține 
 Și asta tare m-a durut! 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-09-2016