Bine ați venit în colțul meu de suflet!
Noaptea stele aprind cerul,
Soarele în zori renaște,
Noi dezvăluim misterul
Dragostei ce-n noi se naște.
Port pe buze a ta chemare,
Vers nespus, dar înțeles,
Arde-n taină sub ninsoare,
- Focul viu de noi ales!
Cu tine timpul nu există,
Se frânge-n șoapte al nostru dor,
Iubirea-n infinit persistă,
- Noi doi un infinit de amor!
Autor: Răzvan Isac 20-02-2025
Atâta cât cu ochii vezi
Se-ntinde Crasna-n râuri blânde,
Cu ape limpezi și livezi,
Și omul bun ce-n Domnul crede.
Pe dealuri joacă vântul lin,
Prin fânul galben și ponoare,
Iar cerul străluce senin
Peste cătune și răzoare.
Izvoare susură-n tăcere,
Duc dorul munților la vale,
Iar clopotele-n mănăstire
Șoptesc povești nemuritoare.
Aici trecutul e povață:
- Ce port, ce grai, ce datini sfinte!
Strămoșii noștri încă-n viață,
- Din vechi troițe și morminte!
Oricine ajunge aicea, știe,
Că loc mai drag, greu poți afla,
Căci Crasna-n suflet, poezie...
- Mereu în versuri iți va sta!
Autor: Răzvan Isac 15-02-2025
Când ne privim se-aprind văpăi,
A noastre inimi se-mpletesc,
Mă pierd iubire-n ochii tăi
Și tot în ei mă regăsesc.
Ai râsul ca o primăvară,
Ce-alintă florile-n câmpii,
Iar vocea ta îmi e comoară,
Un cântec lin din nopți târzii.
Mă-ndeamnă vântul să te caut,
Pe drumuri lungi, prin vis și dor,
Să-ți cânt iubirea-n dulce flaut,
Gând rătăcit, gând trecător.
Când sunt cu tine timpul tace,
Se scurge-n șoapte și fiori,
Iubirea noastră-i cânt și pace,
- Un cer albastru, cer din zori!
Autor: Răzvan Isac 14-02-2025
Se pierde timpul în neant
Ca valul lin ce-atinge țărmul,
Eu sunt al dragostei servant
Ce-n piept iți port iubire însemnul.
Te caut printre nopți tăcute,
Când luna-și tremură sărutul,
Și-a mele doruri nevăzute
Îmi poartă visele, trecutul.
Mă strângi în palme ca pe-o frunză,
Ce-a obosit sub vânt să cadă,
E dragostea noastră o muză,
Dar arde-n inimi ca o spadă.
Rămâi un vers ce nu se șterge,
În cartea nopților târzii,
Iubirea noastră-n Rai va merge,
E veșnic scrisă-n poezii.
Autor: Răzvan Isac 13-02-2025
Din dragoste se-aprind văpăi,
Pe-al meu pământ, sub cerul sfânt,
E scris cu sânge și credință,
Popor ce nu se lasă înfrânt,
Si luptă-n suflet cu căință.
Prin munți de piatră și câmpii,
E sufletul ce arde-n veci,
În dor de frați și vechi stihii,
Tu dac străbun de aici nu pleci.
Suntem ai Daciei feciori,
Cu rădăcini adânci în glie,
Ne cresc din suferință flori,
Și-n piepturi dor de veșnicie.
Pământ străbun, pământ sfințit,
Din jertfe grele și iubire,
Cu Domnul Sfânt am biruit...
- Jurăm să fim doar nemurire!
Autor: Răzvan Isac 08-02-2025
În brațele tale-mi găsesc alinare,
E noaptea rece, lună nu-i,
În ochii tăi se naște timpul,
Ce curge lin, fără să doară,
Tu scrie-mi numele pe chipul
Tău de dulce primăvară.
Pe pielea ta se aprind stele,
Mă pierd în liniștea fierbinte,
A tale gânduri și-ale mele,
La nesfârșit sunt contopite.
Ne ținem mâinile în taină,
Și ne iubim fără să știm,
În doi, iubirea e o haină,
Căci noi iubindu-ne o croim.
Și dacă lumea astăzi s-ar sfârși
Și mâine n-ar mai fi zidit,
Eu tot pe tine te-aș iubi
O clipă-n plus, spre infinit.
Autor: Răzvan Isac 03-02-2025
