În umbra amintirii

E noaptea rece, lună nu-i,

Te caut, dar îmi ești pierdută,

Mi-e amintirea-n suflet cui,

Inima zdrențe și cusută!

Am adunat ca pe-o comoară,

Gândiri ce vântul le-a furat,

O dragoste ce n-o să piară

A rămas vis îndepărtat.

Pe drumuri reci mă rătăcesc,

Sub ploi ce dor, sub cer pustiu,

Și strig, sperând să te găsesc,

La piept iubire să-ți mai fiu.

Te-aș mai iubi, dar e târzie

Speranța ce-a rămas acum,

Mi-e inima în agonie,

Dorul de tine-o face scrum.

Autor: Răzvan Isac 06-02-2025