Se pierde timpul în neant
Ca valul lin ce-atinge țărmul,
Eu sunt al dragostei servant
Ce-n piept iți port iubire însemnul.
Te caut printre nopți tăcute,
Când luna-și tremură sărutul,
Și-a mele doruri nevăzute
Îmi poartă visele, trecutul.
Mă strângi în palme ca pe-o frunză,
Ce-a obosit sub vânt să cadă,
E dragostea noastră o muză,
Dar arde-n inimi ca o spadă.
Rămâi un vers ce nu se șterge,
În cartea nopților târzii,
Iubirea noastră-n Rai va merge,
E veșnic scrisă-n poezii.
Autor: Răzvan Isac 13-02-2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu