Pe-al meu pământ, sub cerul sfânt,
E scris cu sânge și credință,
Popor ce nu se lasă înfrânt,
Si luptă-n suflet cu căință.
Prin munți de piatră și câmpii,
E sufletul ce arde-n veci,
În dor de frați și vechi stihii,
Tu dac străbun de aici nu pleci.
Suntem ai Daciei feciori,
Cu rădăcini adânci în glie,
Ne cresc din suferință flori,
Și-n piepturi dor de veșnicie.
Pământ străbun, pământ sfințit,
Din jertfe grele și iubire,
Cu Domnul Sfânt am biruit...
- Jurăm să fim doar nemurire!
Autor: Răzvan Isac 08-02-2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu