Din dragoste se-aprind văpăi

Din dragoste se-aprind văpăi,

Ca stelele pe cerul nopții,

Mă pierd iubire-n ochii tăi,

Ieșind din umbra grea a sorții.

E glasul tău un cânt divin,

Ce îmi răsună-n gând, alene,

Un vis sculptat din aur fin,

Ce-mi mângâie iubirea-n vene.

Cu tine timpul stă pe loc,

Se-mbracă-n raze de speranță,

Iar dorul tău îmi e noroc,

Făclie reaprinsă-n viață.

Rămâi cu mine, vis curat,

Să ne-mpletim amorul,

Să scriem rânduri de păcat,

Iertarea să ne-o dea doar cerul.

Autor: Răzvan Isac 09-02-2025