Razvan Isac
O iluzie efemera imi invaluie sufletul ca un val de sperante
Ce ma poarta spre o lume necunoscuta, fara sa stiu unde ma opresc.
Poate ma poarta spre tine sau pur si simplu calatoresc in neant,
Fara a avea o destinatie.
Mi-as dori sa pot intreba timpul incotro ma poarta
Dar sigur nu mi-ar da nici-un raspuns...
As vrea sa stiu de tine, as vrea sa te intalnesc
Poate dorinta asta arzatoare de a te vedea
Pana la urma ne va aduce impreuna.
O iluzie efemera imi invaluie sufletul ori de cate ori
Ma gandesc la tine... si ma intreb:
"De ce mi-e dat sa traiesc departe de tine, iubindu-te atat de mult?"
Daca vreodata vei naviga pe intinsul ocean al vietii
Nu uita ca ai un port in inima mea si oricand poti ancora aici iubire.
Poate in cele din urma nu va fi doar o iluzie efemera,
Ci o frumoasa realitate
In care vom fi numai noi doi si vom naviga impreuna
Pe intinsul ocean al vietii, lasandu-ne purtati de curent,
Iar singurul port in care vom ancora va fi cel al fericirii,
Si ne vom iubi pana la sfarsitul zilelor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu