Te privesc când tu nu mă privești
Cât mi-aș dori să-ți spun ceea ce simt,
Mi-e teamă că tu o să mă urăști
Prefer în tăcere, să plâng , să mă mint.
Îmi calc pe inimă, pe suflet și mă doare
Mă simt ca soarele, ce piere în amurg,
Din ochi îmi izvorăsc, doar lacrimi amare
Sunt flăcări ce îmi ard, obrajii când curg.
Mă-ntreb de ce, mi-a fost lăsat pe lume
Să-mi placă de tine, ș-apoi să te iubesc?
Știu că n-am să pot să fiu lângă tine
Pot numai din umbră, pe tin' să te privesc.
Autor: Răzvan Isac
Cât mi-aș dori să-ți spun ceea ce simt,
Mi-e teamă că tu o să mă urăști
Prefer în tăcere, să plâng , să mă mint.
Îmi calc pe inimă, pe suflet și mă doare
Mă simt ca soarele, ce piere în amurg,
Din ochi îmi izvorăsc, doar lacrimi amare
Sunt flăcări ce îmi ard, obrajii când curg.
Mă-ntreb de ce, mi-a fost lăsat pe lume
Să-mi placă de tine, ș-apoi să te iubesc?
Știu că n-am să pot să fiu lângă tine
Pot numai din umbră, pe tin' să te privesc.
Autor: Răzvan Isac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu