Razvan Isac
Stand pe o banca invechita, sub perdea din mii de stele
Simt un fior, un aer rece, nu esti in bratele mele.
Sub suprematia noptii, de amintirii ma las cuprins
Inchid ochii, vreau sa zbor spre orizontul intins.
Luna plina ma vegheaza si indruma pasii mei
Pe o carare intunecata vin spre tine, oare vrei?
M-am lasat condus de dor si de inima pagana
Nestiind ca ma asteapta o mare de lacrimi plina.
Valuri se lovesc de tarm, parca spre ele ma cheama
Dar eu doar privesc in zare si nici nu le iau in seama.
De-as stii ca plutesti pe mare pe vaporasul iubirii
As inota pana la tine sa pun capat amintirii
Sa traim prezentul nostru, sa privim spre viitor
E dorinta cea mai mare, vreau sa scap de al tau dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu