Chipul tău mi-era necunoscut,
În vise te vedeam numai în ceață,
Și crede-mă, orice aș fi făcut,
Să te simt ca pe propria-mi viață.
Ca un curcubeu ce iese după ploaie
Așa chipul tău îmi apărea,
Și accelera a inimii bătaie,
Iară visul meu nimeni nu-l oprea.
Mă hrăneam mereu numai cu iluzii
Pe când eu visam la chipul tău,
Sper că poate, noi, într-o bună zi,
Ne vom întâlni departe de-acest hău.
Și vom fi fericiți departe de vise
Când chipul tău îmi va fi cunoscut,
Două suflete de destin promise,
Să te cunosc pe tine, iubire m-am născut.
Autor: Răzvan Isac 12-06-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu