La căpătâi... un epitaf

 Atunci când eu nu voi mai exista, 
 Câți oare dispariția-mi vor plânge? 
 Vor suferii sau poate m-or uita, 
 Atunci când eu eternul voi atinge? 
  
 Atunci când eu voi fi un fir de praf, 
 Și mă voi pierde, poate, luat de vânt, 
 La căpătâi aș vrea un epitaf, 
 O vorbă bună, un ultim cuvânt. 
  
 Lăsat de-acei care mi-au fost alături 
 Și m-au sprijinit la rău și bine, 
 De-acuma zborul meu e zbor de fluturi, 
 Mă voi înălța spre zările senine! 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-07-2015