Îmi adun pașii toți ce-atâta te-au urmat,
Îmi adun gândul care prea mult l-ai ocupat,
Încerc să-mi vindec, azi, inima de iubire,
Căci tot ce am trăit n-a fost deloc trăire.
A fost un zbucium tot, au fost iluzii toate,
Ce astăzi vreau să uit, să uit dacă se poate.
Să șterg cu un burete, totul aș vrea să șterg,
Să pot mai departe pe un alt drum să merg.
Asupra mea s-au abătut multe furtuni de dor,
Dar am trecut prin toate chiar de n-a fost ușor,
De-aceea astăzi vreau pașii mei să adun,
Și în iubire, eu, suflet să nu mai pun.
Autor: Răzvan Isac 24-07-2015
Îmi adun gândul care prea mult l-ai ocupat,
Încerc să-mi vindec, azi, inima de iubire,
Căci tot ce am trăit n-a fost deloc trăire.
A fost un zbucium tot, au fost iluzii toate,
Ce astăzi vreau să uit, să uit dacă se poate.
Să șterg cu un burete, totul aș vrea să șterg,
Să pot mai departe pe un alt drum să merg.
Asupra mea s-au abătut multe furtuni de dor,
Dar am trecut prin toate chiar de n-a fost ușor,
De-aceea astăzi vreau pașii mei să adun,
Și în iubire, eu, suflet să nu mai pun.
Autor: Răzvan Isac 24-07-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu